Codul folosit pentru a ghida primii astronauţi spre Lună

Pe 20 iulie, în anul 1969, misiunea Apollo 11 își atingea obiectivul, iar Neil Armstrong devenea primul om care a pus piciorul pe Lună. Călătoria durase aproape trei zile, iar pe 19 iulie, astronauții de pe Apollo 11 au început pregătirile finale. Abia pe 20 iulie, aterizarea a început, iar odată finalizată, Neil Armstrong a transmis mesajul de confirmare către NASA: ”Tranquility Base here, the Eagle has landed” (trad.: Baza Tranquility aici, Vulturul a aterizat). Iată câteva amanunte despre codul de programare folosit în timpul misiunii, făcut public pe internet NASA.

Algoritmul, accesibil în mod gratuit pe site-ul GitHub, este important nu numai prin prisma faptului că ne oferă o imagine asupra modului în care a fost coordonată prima aselenizare a omului pe Lună, ci şi pentru că are în componenţa sa simboluri care fac referiri la cultura pop de la mijlocul anilor ’60.

Codul a fost conceput de programatorii de la MIT Instrumentation Laboratory, pe parcursul anilor 1960. Specialiştii au creat atunci o nouă modalitate prin care computerele puteau stoca informaţii, aşa-numita „rope memory”, un limbaj de programare foarte greu de descifrat de specialiştii de astăzi.

Algoritmul, denumit „Apollo Guidance Computer” („AGC”), a fost făcut public pentru prima dată în anul 2003, atunci când cercetătorul Ron Burkey a redacatat manual fiecare linie de cord şi a postat-o pe internet. Chiar dacă sitemul de semne a existat încă de atunci în spaţiul virtual, ulterior el a fost popularizat de stagiarul NASA Chris Garry pe site-ul GitHub.

AGC este important nu numai pentru programatorii de astăzi, ci şi pentru cei care vor să descopere informaţii inedite despre modul în care a fost coordonată misiunea Apollo 11. De exemplu, una dintre comenzi a fost denumită „BURN_BABY_BURN – MASTER_IGNITION_ROUTINE” şi avea o descriere care amintea de revoltele din Los Angeles-ului anului 1965:

Codul este fascinant şi pentru că ne arată modul uimitor în care a evoluat tehnologia în ultima jumătate de secol. Sistemul de semne ocupa un spaţiu de memorie de numai 64 de kilobytes. De exemplu, sistemul AGC folosit pentru a-i ghida pe astronauţi spre Lună, în anul 1969, ocupa un spaţiu de memorie de numai 64 de kilobytes, adică o cantitate de informaţii de 25.000 de ori mai mică decât cea care poate fi stocată pe un iPhone 6.

Întregul sistem de semne publicat recent de NASA poate fi citit aici

Sursa: sciencealert.com

Post Author: www.banatfm.ro

www.banatfm.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *