Ananasul (Ananas comosus) este un fruct comestibil cărnos, cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. Are numele comun atât al plantei tropicale cât și al fructului. Conține vitaminele A, B, B1 și C. Conține de asemenea betacaroten, potasiu, magneziu și săruri minerale. Stimulând organismul, este recomandat mai ales pentru buna sa digestibilitate.
A fost descoperit în sudul Braziliei și al Paraguayului. Băștinașii îl numeau “nana”, adică “fructul delicios, parfumat”. A fost adus în Europa de Cristofor Columb și cultivat în sere începând cu anul 1720.
Ananasul conține acid citric, acid malic, vitaminele A, B, B1 și C cât jumătate din fructul unei portocale. Totodată, conține o drojdie și un ferment digestiv (bromelină) care digeră în câteva minute de 1000 de ori greutatea ei de proteine și care este comparată cu pepsina și papaina. Totodată, ananasul conține deopotrivă betacaroten, iod, magneziu, mangan, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf și săruri minerale.
Ananasul este unul dintre fructele pe care este cel mai greu să îl cumperi. Nu îţi poţi da seama uşor dacă este sau copt, pentru că sub spinii şi coaja lui se pot ascunde multe. La exterior poate să pară perfect, iar când ajungi acasăşi îl tai să fie stricat. Ai nevoie de un ananas copt ca să te poţi bucura de aroma şi textura sa.
Totuşi, nu este greu să îţi dai seama dacă fructul pe care vrei să îl cumperi este sau nu copt.
Culoarea
Ananasul îţi schimbă culoarea de la gri-verzui la galben în timpul procesului de coacere. Ca regulă generală trebui să ştii că trebuie să fie cât mai galben ca să te asiguri că este copt. Trebuie să fie galben auriu pe întreaga suprafaţă. Dacă are pete portocalii înseamnă că trebuie să îl laşi în galantar pentru că începe să se strice. Un lucru pe care trebuie să îl ştii despre ananas este că după culegere nu se mai coace.
Aspectul
Ţepii vor fi tot acolo odată ce ananasul se coace, dar diferenţa este că va fi un pic mai moale când este bun de mâncat. Dacă este prea tare, mai bine nu îl cumperi.
Mirosul
Ananasul trebuie mirosit în partea de jos. Trebuie să fie o aromă fructată, dulce, proaspătă. Dacă deja emană un iz de fermentat, asemănător cu cel al oţetului înseamnă că nu mai are mult până se strică.
