Monica Anna Maria Bellucci s-a născut în Città di Castello, Umbria, Italia, pe 30 septembrie 1964 fiica Mariei Gustinelli, pictoriță, și a lui Luigi Bellucci, care deținea o companie de transporturi. Bellucci a început modelingul la 16 ani, când participa la Liceo classico. Inițial, urmărea o carieră de avocat, Bellucci practicând modelingul pentru a-și plăti cheltuielile de școlarizare la Universitatea din Perugia, dar stilul ei de viață i-a distras atenția de la învățat. Ea vorbește italiană, franceză și engleză fluent, spaniolă semi-fluent, vorbind în toate aceste limbi în filmele în care a jucat, dar și în aramaică pentru filmul Patimile lui Hristos în care a jucat rolul Mariei Magdalena.

Bellucci s-a căsătorit cu fotograful Claudio Carlos Basso în 1990, dar mai târziu a divorțat. În prezent, este căsătorită cu actorul francez Vincent Cassel, alături de care a jucat în câteva filme și au împreună două fete: Deva (născută la 12 septembrie 2004) și Léonie (născută la 21 mai 2010). În 2004, în timp ce era însărcinată cu Deva, Bellucci a pozat nud pentru varianta italiană a revistei Vanity Fair ca protest față de legislația restrictivă a italienilor în privința tratamentelor de fertilitate, care le sunt interzise femeilor necăsătorite, interzicerea fertilizării „in vitro” a femeilor lesbiene, precum și a celor care au depășit vârsta fertilității. În aprilie 2010 a pozat din nou semi-nud tot pentru Vanity Fair.

În filmul documentar „Marea Întrebare”, vorbind despre filmul Patimile lui Hristos, Bellucci a declarat: „Sunt o agnostică, deși respect și mă interesează toate religiile lumii. Dacă este însă ceva în care să cred, atunci acesta este energia misterioasă care face ca oceanele să spumege, Luna să se miște și care unește natura și ființele vii”.

Numele Monicăi Belluci este sinonim cu feminitatea şi frumuseţea. Senzuală, fermecătoare şi elegantă, şi la 52 de ani reuşeşte să pună imaginaţia bărbaţilor la încercare. Inteligenţa ei emoţională a devenit mai bine conturată, iar declaraţiile ei semnalează o etapă de maturizare a vedetei:

„Frumuseţea devine o problemă pentru femei doar în două cazuri: cînd îi lipseşte sau când nu are nimic altceva decât frumuseţe.

Femeia poate iubi aşa de parcă ţi-ar parea că nu te va părăsi nicidată. Dar poate veni ziua când va pleca, de parcă nu te-a iubit niciodată.

Oamenii îţi pot ierta înţelepciunea, chiar talentul, dar frumuseţea niciodată.

Mi-e totuna de cele care îl jinduiesc. Încă din copilărie am priceput esenţa esenţa lor nimicitoare şi nu le iau în serios. În general, gelozia nu are ce căuta într-o relaţie. Pentru că bărbatul MEU este al MEU. Şi puteţi răsturna şi munţii, el nu va fi niciodată al vostru.

Frumuseţea este plină de viaţă când este acoperită de haine.

Dragostea se menţine doar atunci când este respect reciproc şi libertate. Dorinţa de a-ţi folosi partenerul ca pe un lucru este absurdă.

Nu înţeleg femeile care susţin că dorinţa bărbaţilor la umilesc.

Mă simt bine singură cu mine însămi nu de aceea că sunt frumoasă. Cunosc o mulţime de oameni frumoşi a căror viaţă este un dezastru. Şi ei se simt prost doar în doi cu ei înşişi. Că te simţi bine sufleteşte, nu depinde defelul în care arăţi, dar de felul cum te simţi. Sunt o femeie fericită, deoarece simt dragostea celor apropiaţi.

Nimeni nu ne aparţine totalmente. Noi putem doar să împărtăşim ceva cu oamenii dragi.

Pentru nimic în lume nu vreau să am 20 de ani. Acum sunt mai fericită decât la 20 de ani, deoarece atunci noi abia ne descoperim capacităţile şi limitele, încercăm să înţelegem ce ne dorim să devenim în viaţă, suntem măcinaţi de neîncredere. Acum ştiu cu certitudine de ce am nevoie şi de ce mă pot lipsi.

Trebuie să fim îngăduitori. Cine suntem noi? Nişte nebunatici care încearcă să-şi menţină verticalitate pe globul părintesc, care şi el, la rândul lui, învârtindu-se, călătoreşte în univers. Cine în asemenea condiţii poate atige perfecţiunea?

Nu trebuie să urăşti oamenii care te invidiază, dearece ei recunosc astfel că eşti mai bună decât ei.

Cineva mi-a spus că în interiorul fiecărui artist stau pitite mai multe frumoase adormite, şi, la fiecare rol pe care îl joacă, una din ele se trezeşte neapărat.

După mine, este aiurea că, fiind o femeie tânără şi frumoasă, devii amanta vreunui bogătaş.Frumuseţea trebuie să ne ajute să obţinem rostul vieţii şi armonia.

Feminitaea este armonie, naturaleţe şi senzualitate.

După ca au făcut dragoste, bărbatul adoarme, dar femeia se gândeşte cum a fost.

Mintea omului evoluează din punctul de vedere al tehnolodiilor, dar nu şi din perspectiva sentimentală.

Bărbaţii încearcă să-şi demonstreze puterea prin intermediul femeilor. Le este frică de femei frumoase şi independente, de aceea sunt atraşi mai mult de femeile tinere şi imature încă, alături de care se simt puternici.

Femeia actriţă este mai mult decât o femeie. Bărbatul actor este mai puţin decât un bărbat.”