Degustarea berii este asociată cu gustul şi mirosul, ea implică toate simţurile. Văzul este primul dintre ele. Aprecierea se face mai întâi vizual şi abia apoi prin miros şi gust. Limpezimea şi strălucirea berii, nuanţele de culoare, cantitatea, consistenţa şi culoarea spumei, stabilitatea ei în timp, perlarea berii (rezultată din formarea bulelor de dioxid de carbon) şi, în cele din urmă, dantelarea spumei pe pahar, pe măsură ce berea este consumată, toate acestea vorbesc despre produs. Următorul pas este pregătirea berii pentru a fi gustată, prin agitarea uşoară a paharului. Berea degajă mai bine şi mai repede compuşii aromatici dacă este agitată prin învârtirea uşoară a paharului. Mirosul este următorul simț implicat în degustare. O mare parte din ceea ce spunem că este gustul berii ajunge la noi prin intermediul simţului olfactiv. Pot fi arome percepute la mirosirea directă sau retronazal, la înghiţirea berii (cum sunt, de exemplu, unele arome provenite din hamei). În final, ajungem la gust. Pentru degustare, berea nu se înghite imediat, ca şi cum ne-ar fi sete, ci mai întâi se agită uşor – astfel, are un pic de timp să interacţioneze cu multitudinea de receptori din cavitatea bucală şi de pe limbă. Aromele uşor dulci (de malţ) sunt mai evidente în partea din faţă a limbii. Gustul sărat se simte în lateralele din faţă, aciditatea e pregnantă în cele din spate, iar gustul amărui (de la hamei) este detectat în partea din spate a limbii.

Pe lângă simţul gustului – dulce, sărat, amar, acru –, în degustarea berii şi în percepţia noastră sunt implicate și alte simţuri: de durere (stimulat de bulele de bioxid de carbon din bere) şi cel tactil (permiţându-ne astfel să remarcăm temperatura, catifelarea şi textura berii şi a spumei şi, de asemenea, gustul uşor astringent pe care îl poate avea).

Prepararea berii (băutură din cereale, hamei şi apă) este o îndeletnicire foarte veche – are mai bine de 5.000 de ani. O tăbliţă de lut din Mesopotamia demonstrează că meseria de berar era foarte apreciată şi, mai mult, că berarii cei mai buni erau femei. La fel în Babilon, unde femeile berar erau preotese ale zeiţelor Siris şi Nimkasi, patroanele apreciatei băuturi. De altfel, în Babilon au fost date primele legi pentru protecţia consumatorilor de bere. Hammurabi, în celebrul său cod de legi, stipula ca vânzătorii care păcălesc băutorii de bere (cantitate mai mică sau bere îndoită) să fie înecați. Pur şi simplu!

Pentru cei pasionaţi de bere şi care ar vrea să fie plătiţi pentru a bea bere, cercetătorii de la Universitatea din Nottingham au jobul ideal: caută degustători profesionişti de bere.

Potrivit Nottingham Post, unul dintre obiectivele acestei cercetări este de a afla cum conţinutul de alcool şi timpul pot afecta aromele în bere. Pentru a răspunde la aceste întrebări, aceştia recrutează şi antrenează oameni pentru a putea identifica mirosuri şi arome specifice. Industria berii încearcă să înveţe mai multe pentru a îmbunătăţi calitatea ingredientelor, procesele de fabricare a berii şi, în cele din urmă, berea.

După antrenament, degustătorii de bere vor putea identifica o aromă de cafea într-o bere neagră, vor detecta malţul într-un ale sau vor simţi mirosul de pin dintr-o bere care foloseşte hamei Mosaic. Nu numai că aceşti degustători profesionişti de bere vor răspunde la întrebările unor cercetători, dar vor afla exact ce mirosuri şi arome se află în halba lor.

A deveni un degustator de bere profesionist este ocazia perfectă pentru cineva care vrea să înveţe despre multele complexităţi ale diferitelor stiluri de preparare. Este incitant şi pare ca un vis devenit realitate. Cu toate acestea, aceasta necesită o anumită cantitate de muncă şi de învăţare.

Unul dintre aspectele cele mai plăcute în ceea ce priveşte berea este varietatea. Există atât de multe stiluri diferite, iar noi tipuri de bere sunt produse în mod constant. În consecinţă, este nevoie de timp şi de practică pentru a învăţa cum să recunoşti şi să distingi aromele din bere.

Proiectul Universităţii Nottingham va dura trei până la patru ani.