„Aurul mov” al agriculturii, lavanda, reprezintă un interes tot mai crescut pentru agricultori. Lavanda este un arbust de talie mică, care nu necesită atenție deosebită când vine vorba de plantare și întreținere. Lavanda poate fi plantată atât primăvara, cât și toamna, dar lunile recomandate sunt septembrie și octombrie, pentru a facilita dezvoltarea butașilor pe timp de iarnă și totodată fixarea optimă a rădăcinilor.

Francezii folosesc lavanda mult, mai ales vara. Au grijă să o usuce şi să o folosească apoi tot anul. Este nelipsită din Herbes de Provence, celebrul amestec de rozmarin, oregano, maghiran şi cimbru.

Trebuie să ai însă grijă cu ce o combini şi ce cantitate foloseşti.

În primul rând, asigură-te că găteşti cu lavandă culinară. Ca şi uleiul de cocos, există lavandă care se foloseşte doar în scop cosmetic, de exemplu. Lavanda englezească este cea mai dulce şi des întâlnită în bucătărie.

Nu abuza de această mirodenie. Moderaţia este cuvântul de ordine, începe cu cantităţi foarte mici. Aroma lavandei este extrem de puternică şi nu vei dori ca în final să ai parte de o prăjitură amară sau de o friptură cu parfum greu. Pentru prăjituri, îţi poţi prepara un zahăr fin pe care să-l foloseşti când doreşti: într-un mojar sau cu ajutorul unei râşniţe, macină lavandă şi zahăr. Sau combină mierea cu lavandă pentru un gust altfel.

Pentru a te bucura cu adevărat de aroma ei, combină florile de lavandă cu zeamă sau coajă de lămâie proaspătă în prăjituri.

La fripturi, lavanda merge foarte bine cu menta şi rozmarinul sau foloseşte Herbes de Provence. Este ideală pentru friptura de miel sau pentru cea de pui la grătar.

Cu lavandă poţi da un gust special şi limonadei sau bezelelor.

Jerry Traunfeld recomandă în cartea sa, The Herbfarm Cookbook, combinarea siropului sau cremei de lavandă cu fructe de pădure, cireşe, smochine, ghimbir, lămâie, portocale, prune sau vanilie.

De asemenea, lavada nu este străină barurilor. Este des folosită în cockteiluri, mai ales combinată cu gin.