Daniel își savura cafeaua și admira peisajul de toamnă de la terasa unei pensiuni din localitatea Dognecea.
Momentul lui de liniște s-a încheiat când tocmai doamna care i-a adus cafeaua a trecut în fugă cu un stingător în mână.
„- S-a întâmplat ceva? Pot să vă ajut?”
„- A luat foc casa unei familii!”
Nu a avut nevoie de mai mult. Cum a ieșit afară, a și văzut la distanță firul de fum cum se ridica.
Cei din casă au apucat să iasă, dar focul începea să se extindă. Ardea mansarda și totul era plin de fum.
După ce s-a asigurat că pompierii sunt pe drum, a urcat direct pe coama casei. Încerca să își facă loc pentru a ajunge mai aproape de focar.
Mulți s-au adunat și fiecare a încercat să ajute. Din fericire, pompierii voluntari au ajuns și ei cu o motopompă.
Deși au schimbat mai multe fântâni, Daniel a reușit să limiteze pagubele. Incendiul nu s-a extins.
Când au ajuns colegii lui, de la Reșița, Daniel era tot în mansardă.
„- Vă rugăm să ieșiți. De aici ne ocupăm noi… Daniel, tu ești?”
„- Da, eram prin zonă și am zis să dau o mână de ajutor. Ce fac proprietarii? Sunt în regulă? Doamna s-a speriat cam tare.”
„- Toți sunt bine. Ți-au mulțumit.”
„- Păi, atunci eu mă pot retrage. Mi-am făcut „înviorarea”.”
Ud și plin de fum, vroia să plece, când l-a oprit chiar băiatul proprietarilor.
„- Să știți că noi vă mulțumim pentru tot! Dar cum vă numiți? Că nu vă știu din sat.”
„- Daniel. Stolnicu Daniel. Nu sunt de la voi din sat. De asta nu mă știi.”
„- Nu? Atunci de ce ați venit să ne ajutați?”
„- Sunt pompier. Nu puteam să stau deoparte.”
Felicitări, Daniel! Îți mulțumim pentru exemplul oferit!