De peste un secol, oamenii din sudul Banatului trăiesc lângă depozite de steril minier.

La Moldova Nouă, vântul ridică praful roșiatic peste case, iar bătrânii povestesc despre tații și frații decedați din cauza silicozei. La doar 74 de kilometri, peste Dunăre, la Bor, în Serbia, se află cel mai mare complex minier de cupru din Europa.
Un proiect transfrontalier finanțat de Uniunea Europeană prin programul Interreg IPA România–Serbia, coordonat de Universitatea Politehnica Timișoara (UPT) în parteneriat cu Institutul de Mine și Metalurgie Bor (IRMBOR) și cu sprijinul specialiștilor din diverse arii de expertiză, încearcă, pentru prima dată, să pună cifre acolo unde, până acum, existau doar discuții.
Despre ce se întâmplă, de fapt, în aerul, apa și solul de la Moldova Nouă, am stat de vorbă cu dr. Nicoleta Nemeș, manager de proiect (UPT), și cu șef lucrări dr. Călin Muntean, medic primar de sănătate publică (UMFT).
Reporter: Doamna dr. Nemeș, când ați pornit pe drumul acesta, odată cu scrierea proiectului, ce v-a făcut să credeți că un studiu pe iazurile de decantare merită doi ani de muncă, cu implicarea specialiștilor din două țări?
Dr. Nicoleta Nemeș (UPT): Vă răspund cu o imagine: Iazul Tăușani-Boșneag, de la Moldova Nouă, are aproximativ 200 de hectare. Este, practic, un mic oraș de steril, lăsat acolo de pe vremea când mina funcționa la capacitate maximă. Peste Dunăre, la Bor, situația e chiar mai dinamică, exploatarea de cupru fiind în desfășurare. Și totuși, până la proiectul ERA-MIN, nu exista un studiu care să realizeze corelarea noțiunilor de activitate minieră – haldă de steril – om și tratarea acestora ca un întreg, pentru obținerea unei abordări complexe sub aspectul sănătății mediului și a omului.
Pentru a putea cuantifica impactul asupra mediului și a sănătății umane, un prim pas al proiectul nostru, intitulat „Evaluarea riscului de mediu din activități miniere ca urmare a depozitării sterilului în zona transfrontalieră România-Serbia ”, cu acronimul ERA-MIN, a fost acela de a stabili o linie de referință — o linie de plecare științifică, măsurată, transferabilă — pentru toată regiunea de graniță, în care să prezentăm care este situația, care este referința, care este expunerea reală a populației.
Reporter: Ce face, concret, diferența față de cercetările anterioare?
Dr. Nemeș: Trei lucruri. Primul: am realizat o sinteză sistematică, după metodologia internațională PRISMA 2020, în care, din peste 370 de studii identificate, am reținut și reanalizat cantitativ 22. Al doilea: am combinat, într-un singur cadru, evaluarea riscului de mediu (ERA – lb. eng. – Environmental Risk Assessment) cu evaluarea riscului pentru sănătate (HRA – lb. eng. – Health Risk Assessment). Până acum, fiecare disciplină aborda zona proprie de interes. Al treilea: am ținut cont de respectarea pragurilor concrete stabilite prin reglementările sectoriale aplicabile — conținut sub 20 mg/kg s.u. cupru în sol, sub 50 mg/kg s.u. plumb, indice de calitate a apei sub 50, morbiditate ocupațională sub 5 cazuri la 1.000 de muncitori — care pot fi folosite ca reper de oricare administrație din zona Banatului sau a Serbiei de est.
Reporter: Domnule dr. Muntean, în calitate de medic de sănătate publică, ce v-au transmis datele colectate până în prezent despre impactul activităților miniere în regiunea Moldova Nouă – Bor?
Șef lucrări dr. Călin Muntean (UMFT): Pentru a înțelege amploarea fenomenului, am colaborat cu specialiști din Bor și am analizat arhivele medicale din județul Caraș-Severin și districtul Bor pe o perioadă extinsă, între 1965 și 2020. Ne-am concentrat pe morbiditatea profesională și incidența bolilor asociate expunerii la poluanți, precum silicoza, cancerul pulmonar și anomaliile congenitale. Pentru o măsură cantitativă a riscului, am calculat Rata de incidență standardizată (SIR), comparând aceste populații cu valorile de referință naționale. Metodologia a implicat consolidarea datelor de morbiditate, reconstrucția unei serii anuale de date demografice prin interpolare și extrapolare, și integrarea datelor toxicologice și științifice privind impactul poluanților asupra sănătății. Sunt cifre pe care le-am pus, alături de colegii sârbi, în discuțiile între experți și dorim să le publicăm. Ceea ce facem noi, ca proiect, este să dăm administrațiilor cifrele cu care pot lucra. Restul ține de decizie publică.
Reporter: Apropo, doamna Nemeș, unde anume publicați?
Dr. Nemeș: Articolul nostru — „Evaluarea riscului de mediu din activități miniere ca urmare a depozitării sterilului în zona transfrontalieră România-Serbia ” — este în versiune revizuită la Journal of Trace Elements in Medicine and Biology, una dintre cele mai cotate reviste din domeniu. Echipa de autori reunește Universitatea Politehnica Timișoara, Institutul de la Bor și Universitatea de Medicină din Timișoara. Tot în 2025, am prezentat rezultatele preliminare la Conferința FESTEM 2025 — Trace Elements and Minerals in Environment, Medicine and Biology — care a avut loc, foarte potrivit, chiar la Timișoara, între 28 și 31 mai 2025. Urmează și alte publicații, în măsura în care datele obținute sunt prelucrate pentru a avea relevanță statistică.
Reporter: Ați amintit, domnul doctor, de istoria ocupațională. Ce ne spun înregistrările istorice despre sănătatea lucrătorilor din mine?
Dr. Călin Muntean: Datele sunt îngrijorătoare. De exemplu, în 1965, înregistrările indicau 57 de cazuri de silicoză și 3 cazuri de cancer pulmonar la 1.000 de lucrători. Silicoza, o boală debilitantă care provoacă fibroză pulmonară, a fost rezultatul direct al expunerii cronice la praful de silice, agravată de ventilația precară și utilizarea necorespunzătoare a echipamentului de protecție. În perioada 2015-2023 se observă o prevalență constant ridicată a bolilor cardiovasculare și o volatilitate mare a celor respiratorii, ambele fiind consistente cu expunerea cronică la pulberi în suspensie contaminate cu metale grele (cupru, plumb, arsen, cadmiu), dioxid de sulf și aerosoli acizi. În ceea ce privește bolile cardiovasculare, expunerea cronică la metale grele este asociată cu un risc crescut de hipertensiune, ateroscleroză și boli coronariene. În cazul bolilor respiratorii, acești poluanți provoacă iritația cronică a tractului respirator, ducând la tuse, bronșită, agravarea astmului și o vulnerabilitate crescută la infecții. Studiile științifice au demonstrat o asociere directă între expunerea pe termen lung la particule fine ce conțin cupru și fier și o incidență crescută a bolilor respiratorii, inclusiv BPOC (Boala Pulmonară Obstructivă Cronică).
Contextul socio-economic și istoria industrială a zonei impun o abordare adaptată, care să țină cont nu doar de datele statistice, ci și de vulnerabilitățile specifice ale populației, precum migrația tinerilor și îmbătrânirea demografică. Cert este că bolile cardiovasculare, alături de cele respiratorii reprezintă, în mod constant, cea mai semnificativă problemă de sănătate publică în Moldova Nouă. Indiferent de cauză, această creștere accentuată semnalează o vulnerabilitate majoră și necesită o investigație ulterioară pentru a clarifica factorii determinanți.
Reporter: Ați menționat un vârf al mortalității la mulți ani după închiderea unor mine. Cum se explică acest fenomen?
Dr. Călin Muntean: Într-adevăr, am observat un vârf al mortalității de 24% în anul 1993 în rândul foștilor mineri. Aceasta se datorează latenței ridicate a bolilor provocate de metale grele. Efectele sunt cumulative. Este un fenomen similar cu cel observat în minele de cupru din Chile, unde foștii mineri au prezentat rate crescute de boli respiratorii la decenii după încetarea activității.
Reporter: Care este cea mai mare provocare în gestionarea acestei crize de sănătate publică în prezent?
Dr. Călin Muntean: Subdiagnosticarea. Accesul limitat la screening și lipsa monitorizării pe termen lung maschează amploarea reală a problemelor. În Moldova Nouă, monitorizarea foștilor mineri a fost sporadică după închiderea exploatărilor. Avem nevoie urgentă de sisteme de sănătate publică adaptate riscurilor miniere și de programe de supraveghere, pentru a detecta precoce afecțiunile și a reduce povara bolii asupra comunității. În acest sens, colectarea și standardizarea datelor de morbiditate și mortalitate devin instrumente esențiale pentru identificarea priorităților și pentru alocarea eficientă a resurselor medicale.
Reporter.: O ultimă întrebare, doamna manager de proiect. Ce mai aveți de făcut până în decembrie 2026, când proiectul se încheie?
Dr. Nemeș: Avem încă o campanie sezonieră de prelevări de probe, toate datele centralizate vor reprezenta baza pentru realizarea raportul final de evaluare integrată a riscului, recomandările concrete de remediere și — foarte important — componenta de biomonitorizare umană, pe care încercăm să o pregătim ca temă pentru un proiect viitor. Aceasta este, recunoaștem, marea lacună a literaturii actuale: avem date despre sol, apă, aer — dar prea puține despre ce se întâmplă, efectiv, în corpul oamenilor. Banatul merită un răspuns științific la întrebarea aceasta. Și dacă există preocupare, rezultatele vor apărea.

Proiectul ERA-MIN (cod: RORS00063) cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul Interreg IPA România–Serbia, are un buget total de 1.242.286 de euro și se desfășoară între 7 decembrie 2024 și 6 decembrie 2026. Mai multe detalii pe transfrontaliera.upt.ro