O vorbă din popor spune că dacă ti-a iesit măseaua de minte, să te bucuri! Înseamnă că ţi-a venit mintea la cap.

Adevărat! O confirmă un studiu britanic care a demonstrat că persoana căreia îi creşte o măsea de minte este capabilă să rezolve o problemă de matematică în câteva secunde.

Dar bătaia de cap, la propriu şi la figurat, abia începe pentru că, de cele mai multe ori, se întâmplă ca ea să-şi facă simţită prezenţa prin dureri şi victime colaterale – afectarea măselelor din jurul său. Aşa că extracţia devine soluţia optimă pentru nopţi liniştite.

Numele de măsele de minte este asociat în mod popular şi empiric cu vârsta oamenilor, ţinând cont că erupţia acestor molari apare de regulă în intervalul de 18-25 ani, tradiţiile populare asociau acest fenomen fiziologic cu faptul că individul se apropia de maturizare, deci se presupunea că avea mai multă minte!

Măselele de minte sunt de fapt ultimii molari posteriori de pe maxilarul superior şi de pe mandibulă. Majoritatea persoanelor adulte ajung să aibă un număr de patru măsele de minte, dar sunt şi cazuri în care cresc mai multe astfel de măsele, situaţie în care sunt denumite măsele supranumerare. Deoarece apariţia lor este însoţită uneori de dureri sau se întămplă ca ele să crească strâmbe, măselele de minte ajung să fie extrase în astfel de cazuri de către dentişti.

Formarea şi apariţia măselelor de minte este un fenomen diferit în cadrul populaţiilor umane din prezent. Bunăoară, aborigenii din Insula Tasmania nu au absolut deloc măsele de minte, pe când în rândul băştinaşilor din Mexic incidenţa măselelor de minte este de aproape 100%. Cercetătorii au descoperit că apariţia măselelor de minte este strâns legată de prezenţa genei PAX9.

În esenţă, măseaua de minte este al treilea molar vestigial, o prezenţă atavică care la strămoşii noştri îndepărtaţi era mult mai mare şi mai dezvoltată decât la oamenii din prezent, având de altfel un rol important în mestecarea şi măcinarea plantelor şi seminţelor cu care se hrăneau primii hominizi.

De altfel, strămoşii noştri hominizi nu aveau capacitatea de a digera eficient celuloza, căci nu aveau un sistem digestiv adaptat la acest lucru, ei fiind omnivori oportunişti, nu erbivori specializaţi în procesarea celulozei. În compensaţie, acei hominizi primitivi au dezvoltat în timp maxilare tot mai mari şi mai solide, cu mai multe măsele, caracteristici fiziologice care să-i ajute să mestece eficient vegetalele cu care se hrăneau uneori. Cum oamenii au evoluat continuu, obiceiurile lor s-au schimbat mult, mai ales după descoperirea focului care le-a permis să-şi gătească hrana.

În consecinţă, maxilarele noastre s-au micşorat succesiv până la dimensiunile din prezent, însă al treilea molar, sau măseaua de minte, încă apare şi la oamenii din prezent.

Adevar si fictiune despre maseaua de minte (molarul de minte)

Adevaruri:

Deseori, molarii de minte determina inflamatii localizate, infectii, carii dentare si afectiuni gingivale.

In mod frecvent, molarii de minte determina deteriorarea maxilarului si a dintilor adiacenti (vecini).

Complicatiile sunt extrem de rare atunci cand extractiile sunt efectuate cu ajutorul tehnicilor chirurgicale moderne, a tehnologiei avansate si de catre specialisti experimentati.

Cea mai buna abordare a tratamentului este indepartarea timpurie a tuturor celor patru molari de minte, simultan sau 2 cate 2, intre varsta de 15 si 20 de ani (radacinile nu sunt complet formate, iar osul este inca „elastic”).

Pe langa anestezia locala, pentru confortul total al pacientului, este indicata utilizarea mijloacelor suplimentare de sedare – inhalosedarea sau sedarea medicamentoasa pe cale intra-venoasa.

De obicei, recuperarea are loc in mod rapid, majoritatea pacientilor revenind la lucru sau scoala in una sau doua zile.

Fictiune

Indepartarea molarilor de minte determina deplasarea in spate a dintilor deja ingramaditi.Fals: Dintii nu se deplaseaza in spate, iar indepartarea molarilor de minte nu determina corectarea dintilor îngramaditi (usureaza actiunea fortelor determinate de aparatul ortodontic care indreapta dintii).

Dintii care nu ridica probleme nu ar trebui indepartati. Fals: Molarii de minte ramasi intacti pot dezvolta o serie de probleme deoarece se ajunge foarte greu cu periuta pana la ei, se acumuleaza placa bacteriana, iar dintele dezvolta astfel carii si probleme parodontale.

Intrucat molarii de minte sunt aproape de un nerv, indepartarea poate determina deteriorarea nervului. Neintemeiat: In mod normal, exista un spatiu intre molarii de minte si nerv. Ideal este ca diagnosticul sa se faca pe o imagine tridimensionala (tomografia dentara), sa existe tehnologie avansata in dotare (laser sau piezotom), iar chirurgul sa detina experienta necesara in astfel de manopere. Problemele cu functia nervoasa sunt rare.

Indepartarea molarilor de minte determina caderea pometilor. Fals: Indepartarea molarilor de minte nu are niciun efect asupra formei fetei.
Daca nu doare, nu interveni. Rationament gresit: Cariile, afectiunile gingivale si alte forme de patologie se pot dezvolta rapid la molarii de minte fara simptome si pot afecta ireversibil structurile adiacente.

Majoritatea problemelor asociate molarilor de minte au legatura cu accesul dificil pentru asigurarea igienei corespunzatoare si acumularea de tartru, fapt care determina inflamatia si infectia.