În Calendarul Ortodox de anul acesta, una dintre cele mai populare sărbători ale primăverii, înainte de Sfintele Paşti, este Sărbătoarea Mucenicilor. Tradiția spune că, după Babe, urmează nouă zile calde, Zilele Moșilor, mai blânzi decât Babele, iar acestea durează până în data de 17 martie.
Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primăvară, presarat cu numeroase obiceiuri.
Sărbătoarea Măcinicilor sau Mucenicilor, începe de fapt cu o zi înainte, cu Focurile de Măcinici, şi se încheie în 11 martie, cu Beţia rituală.
Potrivit tradiţiei, în ziua de 9 martie, gospodinele prepară mucenicii. Aceştia pot fi pregătiţi ca o prăjitură cu miez de nucă şi miere sau un aluat în forma cifrei opt, fiert în apă cu mirodenii şi nucă.
Mucenicii se împart la rude, vecini, oameni sărmani, pentru pomenirea celor morţi, dar şi pentru belşugul viitoarelor recolte.
Se mai spune că, în acesată zi, poarta cerului se deschide şi moşii se întorc între cei din care s-au ridicat. Situarea acestei sărbători în preajma echinocţiului nu este întâmplătoare, pentru că, în viziunea populară, trecerea între cele două lumi se poate face numai urmând drumul Soarelui.
Tradiţia spune că, pe 9 martie, an de an, bărbaţii trebuie să bea 44 de pahare cu vin roşu. Numărul paharelor de vin băute ar corespunde cu numărul Sfinţilor Mucenici din Sevastia, care poartă diferite nume, în funcţie de zonă – Moşi, Sfinţi, Sfinţişori sau Măcinici.
În această zi, în multe părți ale lumii creștine au loc ritualuri de alungare a gerului.
Pe 9 martie nu se lucrează, fiind sărbătoare de cruce roșie. Tradiția spune că pentru a fi sănătosi, în dimineață zilei de 9 martie este bine să se spună o rugăciune către cei 40 de Mucenici.