Ziua rezervaţiilor şi parcurilor naturale (Day of Nature Reserves and National Parks) este sărbătorită anual la 11 ianuarie, fiind marcată pentru prima dată în 1997, la iniţiativa Centrului de Conservare a Faunei Sălbatice şi a World Wildlife Fund (WWF), cu scopul de a atrage atenţia publicului asupra problemelor de mediu, de a promova respectul pentru natură.
În mod obişnuit, în această zi, se ţin conferinţe tematice, prelegeri, au loc diverse acţiuni şi evenimente, se acordă premii personalităţilor publice şi oamenilor de ştiinţă care au contribuit la protecţia mediului.
Data a fost aleasă pentru a reaminti că prima rezervaţie naturală din lume, Barguzinsky, situată pe teritoriul Rusiei, la nord-est de Lacul Baikal, a fost instituită la 11 ianuarie 1917. Zece ani mai târziu, în 1927, erau instituite şi în ţara noastră primele două rezervaţii naturale, în zona Dobrogei.
Pe lângă obiectivul de a proteja anumite specii de plante şi animale, anumite ecosisteme sau formaţiuni geologice spectaculoase, ariile protejate au ca scop şi conservarea unor moduri specifice, tradiţionale, de viaţă. Pe teritoriul parcurilor naturale şi a altor zone protejate, cu excepţia unor zone de strictă protecţie, nu sunt interzise activităţile agricole. Condiţia impusă, însă, este aceea de a se respecta cu stricteţe practicile tradiţionale, astfel încât echilibrul natural să fie păstrat. Pentru că, una dintre principalele caracteristici ale practicilor agricole populare străvechi, este aceea că reuşesc să păstreze un echilibru stabil între modificările pe care oamenii le aduc mediului şi nevoile celorlalte specii care trăiesc în zonă, mai scrie sursa citată.
Zonele protejate – parcuri naţionale, zone sălbatice, zone conservate comunitare, rezervaţii naturale etc – reprezintă un pilon al conservării biodiversităţii, contribuind în acelaşi timp la mijloacele de trai ale oamenilor, în special la nivel local. Zonele protejate se află în centrul eforturilor de conservare a naturii şi a serviciilor pe care ni le oferă – hrană, alimentare cu apă curată, medicamente şi protecţie împotriva impactului dezastrelor naturale. Rolul lor în a ajuta la atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice este, de asemenea, din ce în ce mai recunoscut; s-a estimat că reţeaua globală de arii protejate stochează cel puţin 15% din carbonul terestru, conform site-ului Comisiei Internaţionale a Ariilor Protejate.
Rezervaţiile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrităţii elementelor protejate, scrie site-ul Administraţiei Podişului Nord Dobrogean.
Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate care au ca scop protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice şi în care interacţiunea activităţilor umane cu natura a creat, de-a lungul timpului, o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, cu o mare diversitate biologică.
Comisia Internaţională a Ariilor Protejate (The World Commission on Protected Areas – WCPA), împreună cu Naţiunile Unite pentru Mediu – Centrul Mondial de Monitorizare a Conservării, deţine o bază de date globală a ariilor protejate şi conservate. Această bază de date, accesibilă prin Protected Planet, enumeră aproximativ 261.766 de arii protejate recunoscute oficial care acoperă peste 15% din suprafaţa terestră a pământului şi 7,4% din oceanele lumii. Această cifră este doar înregistrarea oficială. De fapt, există mult mai multe zone conservate, cum ar fi teritoriile popoarelor indigene şi zonele sălbatice conservate în mod privat.
