Conform definiției sale, deșertul este „un fel de mâncare dulce servită la sfârșitul unei mese” dar, cu ocazia acestei sărbători anuale din 4 septembrie, o astfel de descriere nu se mai aplică.

Pentru mulți oameni, desertul este o culme anticipată a unei mese, o gustărică care le lasă gură apă. Printre numeroasele tipuri de desert pot fi enumerate prăjiturile, torturile, plăcintele, ciocolata și înghețata, consumate tradițional la finele unei mese însă, desigur, disponibile în orice altă clipă a zilei, în funcție de preferințele noastre.

Termenul de „desert” provine din cuvântul francez „desservir”, însemnând „a curăța, elibera masa”. După ce farfuriile din care s-a mâncat felul principal sunt îndepărtate, urmează musai desertul!

Mâncărurile dulci au fost prin preajma oamenilor dintotdeauna și, dacă nu este clar care a fost cel dintâi desert din istorie, se știe că înghețata datează din anii 3.000 î.Hr. Evoluția desertului a fost propulsată de utilizarea fructelor și zahărului. Zahărul era folosit în India înainte de anii 500 î.Hr., de unde și-a făcut drum către China și Macedonia. În secolul al XII-lea, comerțul cu zahăr s-a extins în Europa și producția de deserturi a luat avânt după revoluția industrială, când substanțele de prezervare și procesare a hranei s-au multiplicat și s-au îmbunătățit.