Ce mișto e sa te privesc. Dar nu prin ochiurile de aragaz. Pe ala l-ai încins destul. Acum urmez eu. 🙂 Ce mișto e sa tai și sa toci dorințe. Din cele mai picante. Una după alta precum un uragan de emoții ce se revarsă în cercuri uitate de trupuri clocotite.

Ce mișto e când inspiri din condimentele ferite de umezeala gândurilor trecute. Cel mai important moment este acum și aici. Nu când pleci și nici când spui ca mai ramai.

Ce mișto e când adaugi sare si piper cuvintelor. Ne-am plictisi altfel. In același ritm pe care adormi seara de seara. Ai mai văzut doua buze sa se stingă una de cealaltă? Caci pana acum le-ai ținut arse în cuptorul inimii deja aromate. Ai mai văzut doi ochi ce privesc cu atata foame? Ochii mei nu pot fără ai tai. Asa cum o prăjitură nu poate fără zaharul topit în ale ei texturi.

Ce mișto ești când gătești… Esti mult mai mișto decât atunci când te gătești! 🙂

Nici nu știu din ce sa TE gust prima data…

Citește mai multe pe:

www.facebook.com/alexandruchermeleu