Nu ma pot supara pe el. Nu pe El. Ii admir privirea strapungatoare a fiecarei dimineti petrecute impreuna. Il rog sa ma alinte cu fiecare cuvant. Chiar si cuvinte dure. Il rog sa mai stea, chiar daca se grabeste. Pentru ca stiu ca este al meu. Nu il voi imparti cu nimeni. Nu am nevoie de cadouri. Nu am nevoie de atentii. Nu am nevoie de lucruri materiale. Imi este indeajuns doar el. Pentru ca femeia din mine urla dupa barbatul din el. Chiar si atunci cand suntem lipiti unul de celalalt. Ce mai conteaza o floare in plus? Pe langa nenumaratele vorbe pe care mi le spune zilnic? Si totusi … sunt Femeie! Astept o adiere de clipa …
Ai uitat de micile atentii pe care trebuie sa i le oferi partenerului tau? Nu dispera. Avem destule sarbatori pentru a putea tine pasul cu ele. Suna bine, nu? NU! Suna foarte gresit. Atunci cand oferi atentii DOAR de dragul sărbătorilor, nu te astepta ca partenerul tau sa te adore. In realitate, tu nu simti cu adevarat impulsul de a oferi omului de langa tine acele momente de tandrete si micile atentii de care are nevoie zi de zi, clipa de clipa.
Cand ajungi sa simti cu adevarat acest impuls si aceasta dorinta de a oferi partenerului tau mici momente de bucurie, indiferent de sarbatorile fabricate sau de alte date calendaristice, poti spune ca simti autentic. Pana atunci, esti un Robot ghidat pentru a simti. Nu esti mai important si nici mai ”iubitor” daca faci gesturi din obligatie.
Sarbatorile obliga. Nu te lasa tu obligat de ele. Gesturile marunte, dar importante se preteaza in fiecare zi. Ele sunt întotdeauna responsabile pentru emoțiile puternice. Nimic mai mult. Nimic mai putin. Scutura-te de aceasta platosa si simte ce trebuie simțit. Oricand … Oriunde … Neconditionat!
Important e sa fie si cu cine trebuie! :))
Si totuși, „De Valentine’s day ma va iubi mai mult!”. Aia s-o crezi tu! :))
Citește mai multe pe:
www.facebook.com/alexandruchermeleu
