Niciodată nu e prea târziu… pentru o ţigară fumată în doi pe marginea unui drum ce împrăștie praful celor care l-au bătătorit. Pentru o cafea băută în cafeneaua pe care ai evitat-o atâta amar de vreme. Pentru un film stupid văzut până la capăt cu nişte actori ce-și uită replicile de final. 🙂 Niciodată nu e prea târziu pentru a spune „Îmi pare rău!”, când cel de lângă tine suspină între două bătăi de inimă.

Nu e tarziu sa porti aceeași bluza prin care ti se vede sufletul atunci cand ai închis dulapul și nu ti-ai mai întors privirea. O cheie ruginită inocent de-amprente ce imită chipuri. Niciodata nu e prea tarziu pentru a fi din nou copil. Sa înveți sa râzi ca la-nceput atunci cand toti ceilalți plang. Nu e tarziu pentru o îmbrățișare și un sărut. E mult mai bine sa te uiti in ochii lui decat sa-l cauți in poze ce miros a voi. Niciodata nu e prea tarziu pentru un final ce se preschimba-n inceput.

Niciodata nu e prea tarziu sa cazi, sa te ridici de-atâtea ori. Numai asa înveți. Ca un mezin ce învața Viata.

Niciodata nu e prea tarziu sa iubesti din nou.

La fel de mult… sa fii iubit. 🙂

Citeste mai multe pe:

https://www.facebook.com/alexandruchermeleu