Respira-ma… Curat si in iubire. Respira-ma in diminețile ploioase de toamna si in miros de ozon. In serile însemnate de stelele mult prea depărtate de ochii inimii. Respira-ma adânc si incet. Profund si continuu. Respira-ma asa cum eu am învățat sa respir aerul tau dătător de viata. Respira-ma in fiecare zi, saptamana si luna din anul nostru. Asemenea unui tub de oxigen infinit si transparent.

Respira-ma prin pielea alba, prin porii mult prea deschisi si prin venele încălecate de atâta dor si chin. Respira-ma cu portia dar nu te opri niciodată. Precum un pian ce singur a învățat sa cânte in ecou. Precum o floare care a uitat sa moara si o stea ce a uitat sa cada. Respira-ma cu ochii închisi, cu bratele asupra-mi si cu gleznele arzând de mine.

Respira-ma aici si acum dar si atunci. Asa cum nimeni nu a mai făcut-o in trecutul meu si-al tau. Respira-ma cu dor si-n șoaptă. Sa simt doar aerul tăcut si plin de viata. Respira-ma incet dar repede.

In ritmul inimilor ce bat la unison si al sufletelor dezmorțite dupa atâta „singur”. Respira-ma cand pleci grabita dar nu uita sa te întorci.

Respira-ma si opreste-mi… Timpul!

Citește mai multe pe:

www.facebook.com/alexandruchermeleu

Post Author: Alexandru Chermeleu