Slănina este unul dintre preparatele culinare tradiționale, obținute în gospodăria românească prin prepararea grăsimii de porc așezată fie pe burta animalului, fie pe spatele acestuia.

Bucățile de grăsime sunt tăiate fâșii, așezate în saramură (saramura rezultă prin frecarea și îngroparea grăsimii cu sare din belșug iar în unele zone se adaugă bucăți de usturoi, piper măcinat) și lăsate la macerat 2-3 săptămâni. După aceea se scoate slănina și se rade sarea excesivă și după preferință se poate freca cu boia de ardei dulce sau iute sau se pune în afumători special construite pentru 2-3 zile. Să nu fie grasă se lasă cel puțin o lună. După aceea, slănina este așezată în cămări special aerisite de curenți de aer și folosită fie ca atare, fie ca adaos la preparate culinare.

Slănina este un preparat culinar tradițional în toată Europa de Est, în bună parte din Europa Centrală și în nordul Balcanilor. În mod tradițional, în Rusia, în Ucraina și în Polonia, slănina constă în special din grăsime de pe spatele porcului (grăsimea de pe burta porcului fiind rar utilizată pentru producerea slăninii), cu sau fără șoric. În toată regiunea în care este produsă, slănina este sărată (acest procedeu de conservare dându-i și numele în limbile din această parte a Europei slănină / slonina / slana / szalonna provin din limbile slave, solonýna în ucrainiană și solonina în rusă fiind termeni generici pentru conservarea carnurilor prin sărare). În unele zone, slănina este aromatizată în diverse feluri (usturoiată, papricată, piperată etc.), dar procedeul de aromatizare cel mai des folosit este afumarea.

În limbile est-europene vorbite în zonele în care slănina este tradițională, denumirea produsului derivă din slava veche: ucraineană са́ло (salo), rusă са́ло (salo), belarusă са́ла (sala), maghiară szalonna, polonă słonina, bulgară сланина (slanina) sau, mai rar, (salo), macedoneană сланина (slanina), română slănină, slană sau clisă (în Ardeal) , slovenă, sârbocroată, cehă și slovacă: slanina, lituaniană: lašiniai. Slănina este numită soolapekk în estonă, ceea ce înseamnă „grăsime sărată”.

Când cercetările medicale au descoperit acţiunile negative ale produselor alimentare noi, care au încercat să înlocuiască grăsimile tradiţionale, specialiştii şi-au îndreptat atenţia către slănină, un aliment fără E-uri, coloranţi şi conservanţi.

Ce boli tratează slănina?

Şi au primit răspuns la întrebarea: de ce strămoşii noştri au fost sănătoşi şi puternici? Ei bine, s-a dovedit că slănina întăreşte sistemul imunitar. Această calitate se datorează acidului arahidonic, care favorizează scăderea colesterolului, îmbunătăţeşte funcţiile de protecţie ale organismului şi, de asemenea, este necesar pentru producerea compuşilor chimici responsabili pentru răspunsurile imune şi reacţiile inflamatorii.

Cantităţi mici de grăsime sunt de folos pentru inimă şi vasele de sânge, reglementează contracţiile musculare ale organelor interne, inclusiv ale muşchiului cardiac, şi sprijină tonusul vascular.

Fumătorii au, de asemenea, un beneficiu dacă mănâncă puţină slănină, datorită faptului că ea conţine seleniu. Acest microelement întăreşte sistemul imunitar şi previne oxidarea în organism. Astfel, pagubele produse de ţigări se reduc parţial.

Slănina încetineşte şi intoxicarea alcoolică, prin acoperirea pereţilor stomacului cu grăsime şi crearea pansamentului gastric, care previne absorbţia rapidă de alcool din stomac. Alcoolul trece mai departe în intestin, unde, totuşi, va fi absorbit, dar treptat.

Grăsimea de porc

Este utilizată pe scară largă în medicina populară, încă din negura timpului. Iată câteva reţete din bătrâni:

Remediu pentru dureri de articulaţii. Înainte de culcare, se freacă bine articulaţiile bolnave cu untură topită sau cu slănină veche, tocată prin maşina de carne, la care se adaugă o lingură de miere de al­bine. Deasupra se aplică celofan sau hârtie de pergament, se înveleşte cu un fular sau un batic de lână şi se lasă să acţioneze peste noapte.

Tulburarea mobilităţii articulare după traumatisme. Zona afectată se freacă cu 100 g grăsime de porc, amestecată cu o lingură de sare, apoi se bandajează cu un strat gros de lână.

Mastită. Pe locul inflamat se aplică o felie subţire de slănină veche, deasupra se pune o bucată de staniol de la o ciocolată sau dintr-un pachet de ţigări şi se bandajează sau se lipeşte cu leucoplast.

Eczemă. Se topeşte slănină nesărată şi se răceşte la 35 de grade. Se amestecă bine 2 linguri de grăsime topită cu albuşuri de la 2 ouă crude, 100 g pastă din fructe de solanum (zârnă, lăsnicior), 3 linguri suc de rostopască. Alifia se lasă la macerat 2-3 zile, la rece, apoi se ung locurile bolnave, de 2 ori pe zi.

Dureri de dinţi. O felie mică de slănină nesărată se aplică pe dintele dureros, între gingie şi obraz, pentru 15-20 de minute. Durerea de dinţi dispare treptat.

Pinten osos (ciocuri). Preparaţi un unguent din 100 g slănină nesărată de porc, tocată mărunt, un ou crud şi 100 ml oţet concentrat (esenţă). Borcanul cu amestecul se ţine într-un loc întunecos, până la dizolvarea completă a slăninei, amestecând periodic. Înainte de procedură, călcâiul se ţine în apă fierbinte, apoi se aplică pe zona dureroasă un tampon de vată îmbibat în unguent. Compresa se aplică pe timp de noapte, dimineaţa se spală talpa cu apă caldă. Durata tratamentului este de 5-7 zile.

Sursa: wikipedia