Pe 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, echivalentul autohton al Zilei Îndrăgostiților. Mai mult decât o simplă celebrare a iubirii, această zi marchează, în tradiția populară, începutul primăverii și renașterea naturii, fiind un prilej de bucurie pentru tineri și pentru întreaga comunitate.

Cine a fost Dragobete

În mitologia românească, Dragobete este considerat protectorul iubirii și al îndrăgostiților. Legendele populare spun că era fiul Babei Dochia, personaj simbolic asociat cu schimbarea anotimpurilor și venirea primăverii. Dragobete este descris ca un tânăr chipeș și plin de viață, mesager al iubirii și al noilor începuturi.

Se credea că, odată cu această zi, natura revine la viață, iar păsările își aleg perechea. În mod simbolic, și tinerii satului își puteau găsi alesul sau aleasa, sub protecția acestei divinități tradiționale.

Obiceiuri și tradiții de Dragobete

De-a lungul timpului, 24 februarie a fost marcată prin numeroase ritualuri și obiceiuri menite să aducă noroc în dragoste și armonie în cuplu.

Jocuri și hore în sat
Tinerii se adunau la joc, participau la hore și petreceri tradiționale, iar sărutul din această zi era considerat un semn al unei legături trainice. Atmosfera era una plină de energie, menită să celebreze iubirea și începutul primăverii.

Culesul florilor de primăvară
Fetele mergeau să culeagă ghiocei și viorele, simboluri ale purității și speranței. Florile erau oferite persoanei iubite sau păstrate sub pernă, în credința că își vor visa ursitul.

Schimbul de daruri simbolice
Îndrăgostiții își ofereau mici cadouri – panglici, suveniruri sau bijuterii simple – gesturi care simbolizau afecțiunea și dorința de a consolida relația.

Vizite și urări în comunitate
Dragobetele era și un moment de apropiere între membrii satului. Tinerii mergeau în vizită, aduceau urări de sănătate și iubire, iar gospodăriile erau împodobite cu flori și plante simbolice.

Superstiții și credințe populare

Tradiția spune că îndrăgostiții care se sărută de Dragobete vor rămâne împreună tot anul. De asemenea, ziua trebuie petrecută cu voie bună, pentru că certurile sau tristețea pot aduce ghinion în dragoste.

Semnele din natură erau atent urmărite: ploaia în această zi era considerată semn de belșug, iar împerecherea păsărilor simboliza fidelitatea și echilibrul în relații. În unele zone, fetele puneau busuioc sub pernă pentru a-și visa alesul.

Dragobetele rămâne, astfel, o sărbătoare autentic românească, în care iubirea, natura și comunitatea se împletesc armonios, oferind un prilej de a celebra tradițiile și valorile care definesc identitatea culturală națională.