Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii

În fiecare an pe 14 septembrie, atât creștinii ortodocși cât și cei catolici sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci. Este a doua cea mai importantă sărbătoare a toamnei.

Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că aduce aminte de patimile şi de moartea Mântuitorului Hristos.
Cu prilejul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, credincioșii sărbătoresc două evenimente importante din istoria Sfintei Cruci. Primul este reprezentat de răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos și Înălțarea sa.
Al doilea eveniment din istoria sărbătorii Ziua Crucii este aducerea Sfintei Cruci de persii păgâni, în vremea împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Conform Bibliei, Sfânta Cruce a fost găsită din porunca Sfintei împărătese Elena. Mama lui Constantin cel Mare a poruncit găsirea acesteia și discipolii săi au descoperit pe Golgota trei cruci.
Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos, patriarhul Macarie le-a zis să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Mântuitorul.
După această minune, Patriarhul a poruncit înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul. La ceva vreme, împăratul persan Hosroe a luat cu el Crucea Domnului în Persia.
Sfânta Cruce a rămas acolo timp de paisprezece ani, până când Hosroe a fost învins de împăratul Heraclie, care a dus Sfânta Cruce înapoi în Ierusalim.
De atunci, această zi a rămas definitiv ca sărbătoare a „Înălţării” sau „Arătării” Sfintei Cruci.

Perioada în care are loc sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci este și cea în care gospodarii bat nucii și adună crenguțe de alun din păduri. Conform tradiției populare, dacă crenguțele sunt culese de Ziua Crucii, adică pe 14 septembrie , acestea prind puteri miraculoase.
Din bătrâni se spune că rugăciunea Sfintei Cruci are o putere mai mare dacă este rostită pe 14 septembrie, de Ziua Crucii. Iată cum sună aceasta:
„Să se scoale Dumnezeu, și să se risipească vrăjmașii Lui, și să fugă de la fata Lui cei ce-L urăsc pe Dansul. Să piară cum piere fumul, cum se topește ceara de fața focului, așa să piară demonii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii, zicând:
Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, care gonești demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât la iad, și a calcat puterea diavolului, și te-a dăruit nouă pe tine, cinstita Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmașul”.

Post Author: Patricia Bușcu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *