Cel mai faimos tablou din lume, cea mai cunoscută pictură, cea mai cântată şi cea mai discutată, cea mai parodiată operă de artă – toate aceste sintagme au fost aşezate în dreptul Mona Lisei, pictura realizată în urmă cu peste cinci secole de către Leonardo da Vinci. În cei peste 500 de ani, multe poveşti s-au croit pe seama celui mai frumos zâmbet din lume. S-a spus, de exemplu, că celebra creaţie este de fapt un autoportret mascat al lui Da Vinci sau că îl reprezintă pe un fost student al acestuia; sau chiar că zâmbetul Mona Lisei nu a fost pictat de Da Vinci, ci a fost adăugat ulterior de un student al lui.

Mona Lisa sau La Gioconda este titlul celui mai faimos tablou din lume. Se găseşte la Muzeul Luvru din Paris şi atrage zilnic milioane de vizitatori. Conform paginii oficiale a muzeului francez, portretul a fost realizat fără îndoială în Florenţa, între anii 1503-1506. Se presupune că o reprezintă pe Lisa Gherardini, soţia negustorului de textile Francesco del Giocondo – iar de aici şi denumirea alternativă, La Gioconda.

Istoria acestei tablou este învăluită în mister, căci nu se ştie cu exactitate cine a comandat tabloul, care e cadrul exact în care femeia a fost pictată, cât a lucrat maestrul la tablou, cât timp l-a păstrat şi cum a ajuns în colecţia regală franceză.

Misterul zâmbetului celebru al Mona Lisei a fost descifrat de o echipă de cercetători din Marea Britanie, care, analizând o altă pictură realizată de Leonardo da Vinci, au ajuns la concluzia că maestrul renascentist s-a folosit de o iluzie optică pentru a înşela vederea periferică a privitorului.

Expresia misterioasă a Mona Lisei captivează de câteva secole lumea întreagă, însă ea nu reprezintă singurul zâmbet enigmatic pe care l-a creat Leonardo da Vinci, se afirmă într-un articol publicat în dailymail.co.uk.

Cercetătorii britanici de la Universitatea Sheffield Hallam şi de la Universitatea Sanderland au examinat o pictură mai veche a maestrului italian şi afirmă că au descoperit secretul acestuia pentru a realiza pe pânză „un zâmbet ce nu poate fi descifrat”.
Studiul lor a dezvăluit felul în care „La Bella Principessa”, pictată de Leonardo da Vinci înainte ca maestrul italian să finalizeze Mona Lisa la sfârşitul secolului al XV-lea, foloseşte un truc inteligent pentru a înşela atenţia privitorului.

Savanţii britanici au descoperit că, printr-o modalitate specifică de combinare a culorilor, realizată pentru a înşela vederea periferică, forma gurii femeii din tablou pare să se modifice în funcţie de unghiul din care este privită.

Atunci când este privită direct, linia gurii femeii din pictură este orientată în jos. Dar, întrucât ochii privitorului se îndreaptă apoi imediat în alte direcţii, pentru a examina şi alte trăsături ale portretului, colţurile gurii acesteia par că urmează o linie ascendentă, creând astfel un zâmbet ce poate fi observat doar indirect, din lateral, la fel ca în cazul Mona Lisei.

Tehnica se numeşte „sfumato” şi poate fi observată atât în portretul „Mona Lisa”, cât şi în „La Bella Principessa”.

Deşi tehnica a fost utilizată şi de alţi artişti renascentişti, niciunul nu a atins nivelul de măiestrie al lui Leonardo da Vinci, afirmă autorii studiului, publicat în revista Vision Research.

Specialiştii în artă renascentistă sunt de părere că „La Bella Principessa” o reprezintă pe Bianca Sforza, fiica lui Ludovico Sforza, ducele Milanului, pictată la vârstă de 13 ani şi care urma să se căsătorească cu comandantul armatei ducale. Bianca Sforza a murit însă la doar câteva luni după căsătorie, probabil din cauza unei sarcini ectopice.