A treia zi de Paște, cunoscută drept Marțea Albă, continuă sărbătoarea Învierii într-o atmosferă mai liniștită, fiind dedicată reculegerii, iertării și păstrării tradițiilor. Credincioșii participă la slujbe, își vizitează apropiații și respectă obiceiuri menite să aducă armonie și binecuvântare în familie.

A treia zi de Paște, cunoscută în tradiția ortodoxă ca Marțea Albă, continuă celebrarea Învierii într-o atmosferă mai calmă și mai așezată. După agitația primelor zile, oamenii se adună din nou alături de familie, își fac vizite și păstrează obiceiurile pascale, precum oferirea de pască și colaci sau ciocnirea ouălor rămase. În același timp, această zi este legată de iertare și împăcare, fiind un prilej de a întări relațiile și de a regăsi liniștea și armonia interioară.

Denumirea de „Marțea Albă” provine din simbolistica luminii, a purității și a bucuriei care definesc întreaga perioadă de după Paște.

A treia zi de Paște are o semnificație aparte, atât religioasă, cât și culturală. Este o zi dedicată reculegerii și apropierii sufletești, în care credincioșii își încep dimineața cu rugăciune, aprind lumânări și participă la slujbele bisericești, în semn de recunoștință pentru binecuvântarea pascală. Ceremoniile din această perioadă se remarcă printr-un caracter special, iar Ușile Împărătești ale altarului rămân deschise, simbolizând mormântul lui Hristos și momentul ruperii catapetesmei Templului.

Marțea Albă este, totodată, asociată cu iertarea și împăcarea, valori esențiale pentru echilibrul interior și pentru armonia relațiilor dintre oameni. Pentru mulți credincioși, ziua reprezintă un prilej de a lăsa în urmă conflictele și de a întări legăturile prin gesturi de bunăvoință.

Obiceiurile populare completează dimensiunea religioasă a acestei zile. În unele zone, mai ales în Moldova, finii duc nașilor pască și colaci, iar întoarcerea vizitelor din prima zi de Paște – cunoscută drept „umblatul cu pască” – rămâne o tradiție păstrată. De asemenea, ouăle roșii rămase sunt ciocnite din nou, iar firimiturile sunt strânse și îngropate ulterior, gest despre care se spune că aduce rodnicie și continuitate recoltelor.

În aceeași zi are loc și rânduiala uscării și sfărâmării Sfântului Agneț, pâinea sfințită în Joia Mare, care este pregătită pentru a fi păstrată și folosită pe parcursul anului. Aceasta este destinată împărtășirii bolnavilor sau a celor care nu pot ajunge la biserică.