Cui nu-i plac gogoşile? Umplute sau simple, cu glazură sau presărate cu zahăr vanilat, genul acesta de cocă alcătuită în principal din făină, lapte, drojdie şi zahăr, prăjită în ulei din belşug, te face să salivezi doar când te gândeşti, chiar dacă toţi nutriţioniştii s-au vorbit parcă să le pună sub interdicţie.
Gogoasa are o istorie foarte complexa. Exista mai multe variante a inventiei acesteia, dar cu toate au o parte de adevar in ele. Una din aceste teorii sugereaza ca gogoasa a fost inventata in America de Nord de catre colonistii olandezi. Intr-adevar, in secolul XIX, se facea referire la un tip de gogoasa denumite “oliekoek” (un cuvant olandez care literar inseamna “oil cake” – “prajitura in ulei”) o prajitura dulce prajita in grasime.
In anul 1847, americanul Hanson Gregory a sustinut ca a inventat gogoasa in forma de inel la bordul unei nave comerciale, pe cand avea 16 ani. Gregory a fost nesatisfacut de stratul de grasime de pe gogosi. A sustinut ca a realizat o gaura in centrul aluatului, iar mai tarziu i-a aratat tehnica si mamei sale.
Potrivit antropologului Paul R. Mullins, prima carte de bucate in care se mentioneaza despre gogosi este un volum englezesc din 1803 in care gogosile sunt incluse intr-o anexa suplimentara de retete americane. Pana la mijlocul secolului al XIX-lea gogoasa arata si avea gustul asemenea gogoasei din zilele noastre si a fost vazuta ca o gustare cu adevarat americana.
O a patra teorie despre originea gogosilor a iesit la iveala in anul 2013, care se pare sa predateze toate celelalte ipoteze. A fost descoperita o reteta despre gogosi (asa numitele “dow nuts”) intr-o carte de retete si sfaturi domestice scrisa in anul 1800 de catre sotia baronului Thomas Dimsdale. Reteta a fost oferita baronesei de catre o cunostinta care a transcris-o pentru instructiunile pentru gatit a unei delicatese locale numita “Hertfordshire nut”.
Pionierul francizelor in mancare, William Rosenberg, a fondat lantul “Dunkin’ Donuts”. Rosenberg si-a deschis prima cafenea si gogoserie, denumita “Open Kettle”, in oraselul Quincy, Massachusetts, in anul 1948. Numele companiei a fost schimbat in “Dunkin’ Donuts” in anul 1950.
Potrivit “Donuts and the Salvation Army” (Gogosi si Armata Salvarii), chiar daca armata nu a inventat prima gogoasa, cu siguranta poate primi meritele pentru “ajutorul” oferit pentru popularitatea gogosilor din zilele noastre. Zilele de 4-5 iunie marcheaza aniversarea “Zilelor Gogoasei” a Armatei Salvarii din Chicago. Aceasta sarbatoare a fost stabilita in anul 1938 pentru a onora munca depusa de Armata Salvarii in Primul Razboi Mondial si a celor care au preparat gogosi pentru miile de soldati din armata.
Astăzi, popularul desert cunoaşte nenumărate variante:francezii le umplu cu gem de măceşe, la Berlin ele se numesc berlineze, austriecii şi bavarezii pun în ele gem de caise, elveţienii adaugă aluatului brânză de vaci şi stafide. În Ungaria, dulceaţa se pune într-o adâncitură din mijlocul gogoşii, cât despre America, ce să mai spunem? Are până şi o zi naţională dedicată acestui desert de care nu este străin nici celebrul Homer Simpson.
Dacă vreţi să mâncaţi o porţie delicioasă (care vă va creşte fericirea şi glicemia peste limitele legale) amestecaţi 25 de grame de dojdie cu 75 de ml de lapte cald şi câteva linguri de făină şi lăsaţi compoziţia să crească o jumătate de oră. În acest timp, puneţi peste 70 de grame de zahăr două ouă, trei linguri de ulei, un praf de sare, ceva esenţă de rom, nişte vanilie, ceva coază de lămâie rasă, pe scurt, reţeta fericirii gastronomice;amestecaţi bine şi încălziţi la foc mic – şi adăugaţi apoi compoziţia de dinainte şi frământaţi până iese o cocă moale pe care trebuie să o lăsaţi la cald, să crească. Se întinde o foaie de un cm lăţime şi se taie cu paharul gogoşile, care se pun într-o baie de ulei încins. Luaţi-vă după instincte şi veţi şti când sunt gata. Îi veţi înţelege pe romani de ce considerau că gogoşile sunt sacre. Poftă bună!
