Sânzienele sau Drăgaica Tradiții și Obiceiuri

În fiecare an, pe 24 iunie, creştinii ortodocşi sărbătoresc naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Domnul Iisus în apa Iordanului. În calendarul popular, sărbătoarea este denumită Sânziene sau Drăgaica.
Ziua de Sanziene este considerata sfanta: nimeni nu are voie sa lucreze in aceasta zi, cand soarele joaca pe cer sau sta in loc la amiaza. De aceasta zi sunt legate diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei.
În cazul oamenilor din zone rurale, în această zi nu se merge la câmp.
Unele tradiții spun că sânzienele pot ajuta femeile căsătorite să rămâne însărcinate și să tămăduiască boli, în timp ce alte obiceiurile arată că acestea pot fi rău voitoare, lovindu-i pe păcătoși cu vijelii și lăsând câmpurile fără rod.Sânzienele împrăştie vijelii, grindină şi distrug recoltele.
În ajun de Sânziene, seara, se întâlnesc fetele ce vor să se mărite cu flăcăii ce doresc să se însoare. Fetele culeg flori de Sânziene din care împletesc cununi. Cu aceste cununi se întorc în sat şi le aruncă peste casă; dacă se agaţă cununile de hornuri, fetele se vor mărita chiar în acel an. A doua zi, în zori, cetele de feciori străbat satele, cu struţuri de sânziene la pălărie, în semn că au căzut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor ce îi interesează.

Numele „Sanziene” se refera la trei elemente strans legate intre ele. „Primul se refera la zanele, de obicei bune, zane extrem de harnice in noaptea de 23 spre 24 iunie, adica noaptea Sanzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce infloresc in preajma zilei de 24 iunie, flori avand importante atribute magice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zanelor cu acelasi nume. Ultimul element vizeaza chiar sarbatoarea de pe 24 iunie, sarbatoare numita, mai ales in sudul Romaniei, si „Dragaica”.
Imaginatia populara a inchipuit Sanzienele ca pe niste fete foarte frumoase, care traiesc indeobste prin paduri sau pe campii, fiind reprezentate cel mai adesea dansand.
Ele sunt socotite zane ale campului, dand puteri deosebite florilor si buruienilor, astfel incat acestea, in preajma sarbatorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu intamplator, dupa sarbatoarea Sanzienelor, toate plantele dau indarat, adica nu mai cresc deloc.
Se spune ca, in noaptea de Sanziene (23 spre 24 iunie), se deschid portile cerului si lumea de dincolo vine in contact cu lumea pamanteana. Cu acest prilej, in foarte multe zone din tara, se fac pomeni pentru morti, de „mosii de Sanziene”.
In multe zone din tara, se aprind noaptea focuri pe dealuri. In unele sate, oamenii umbla cu facliile aprinse, inconjurand casa, ogoarele, grajdurile.
Spre dimineata, flacaii umbla prin sat si arunca cununite de sanziene pe la casele unde stau fetele de maritat.
Tot in noaptea dinaintea sarbatorii, fetele obisnuiau sa puna sub perna flori de sanziene, in speranta ca astfel isi vor visa ursitul. Atat fetele, cat si femeile, fara deosebire, isi puneau in par floarea, pentru a atrage atentia asupra frumusetii lor.
Fetele mai aveau obiceiul sa arunce o cununa de sanziene pe acoperisul casei. Daca aceasta ramanea pe acoperis, fata urma sa se marite chiar in acel an, in timp ce, daca ajungea pe jos, fata o mai arunca pana ramanea prinsa pentru a sti cati ani mai are de asteptat.
Din spice de grau, sanziene si alte plante, fetele isi faceau cununi cu care se impodobeau si jucau dansul Dragaicei. Acest dans era o invocatie pentru belsug, precum si pentru protectia gospodariilor si ogoarelor. In traditia populara se credea ca, odata cu Dragaicele, juca si soarele la amiaza, astfel ca el statea mai mult pe cer decat de obicei.
In dimineata zilei de 24 iunie, multe fete obisnuiau sa se scalde in roua din zone neumblate. Roua sanzienelor era stransa de babe intr-o carpa alba, de panza noua, apoi o storceau intr-o oala noua. In drum spre casa, babele nu vorbeau deloc si mai ales se fereau sa intalneasca pe nimeni. Daca toate acestea erau implinite, atunci cine se spala cu acea roua era sanatos si dragastos peste an.

Florile culese in ziua de Sanziene, prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau duse la biserica pentru a fi sfintite si erau pastrate, apoi, pentru tratarea bolilor sau alungarea tuturor relelor. De altfel, acum, o data cu venirea verii, era un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac, toate avand o eficacitate sigura. In noaptea de Sanziene rasare si floarea alba de feriga, care aduce noroc celui care o va culege.

In medicina populara, sanziana este folosita pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasa in zorii zilei. Se spune ca sanzienele puse in apa de baie intaresc copiii slabi si sensibili, acest procedeu fiind folosit si pentru tratarea frigurilor, iar roua cazuta pe flori in noaptea de sanziene vindeca bolile de ochi si de piele.

Totodată, în această zi, începând din 2013, la initiativa comunitatii online „La Blouse Roumaine”, dedicata promovarii iei romanesti, se sarbatoreste si Ziua Universala a Iei, marcata de comunitatile romanesti din toata lumea. Femeile in special poarta in aceasta zi o ie.

Post Author: Patricia Bușcu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.