Șaizeci si noua de secunde dintr-un minut extraterestru. Atunci cand ai luat 9-le si mi-ai ai lăsat un 6 fără culoare.

Șaizeci si noua de minute dintr-o ora de pe altă lume. O lume in care tu Zâmbești si iti lași parul moale sa-ți curgă peste obrajii interziși.

Șaizeci si noua de ore in care te-am așteptat in același loc luminat de o lampa ce stătea, paralizata, pe biroul nostru. Tu iti făceai bagajele, eu imi făceam discursul fara sa stiu vreodată ca ceea ce urmează e furtuna.

Șaizeci si noua de zile fara nicio scrisoare din partea ta. S-a terminat cerneala si ai înlocuit-o cu otrava. O inhalez si astazi de fiecare data când beau, cu întârziere, din cafeaua ce ar trebui sa ma trezească dimineața. In brațele tale.

Șaizeci si noua de săptămâni in care ți-am căutat chipul si trupul prin gări reci. Prin localuri gălăgioase. Ticsite de vampiri si vrăjitoare ale sufletului. Am atins tot atâtea trupuri si am pictat chipuri pe retina in feluri de nedescris. Poate ca asta e pedeapsa mea. Un somn fara odihna in care visele se numără la final de zi. Același vis repetat in infinitul cenușiu si totuși… fara tine in el. Aceeași gura uscata si miros înțepător ce imi spune ca apa vieții mele ai fost tu. Iar acum mi-e sete de tine. Buzele imi ard si simt cum ma topesc in deserturi chinuitoare. Si totuși tu ai fost desert. O prăjitura mult prea dulce pentru alții. Perfecta pentru mine.

Șaizeci si noua de ani in care numele tau din agenda mea nu s-a stins. E mai luminat ca niciodată.

Șaizeci si noua de ani in care nu imi va ramane decat sa mi te imaginez in oglindă, cu riduri fine si parul alb. Cu atât voi rămâne.

Si poate, totuși, șaizeci si noua de milenii vor trece iar la un moment dat, întâmplator, te voi opri pe strada ce a rămas la fel si te voi lua de mana. Te voi opri cu un sărut. Iar tu? Tu vei zâmbi ca la-nceput.

Citeste mai multe pe:

https://www.facebook.com/alexandruchermeleu