Poate din cămările inimii luminate de zâmbetul tau ce nu se lasa pervertit de rau. Sau poate de pe străzile prăfuite de pașii ce au obosit sa caute o iubire atât de pura si autentica. Te cunosc de undeva? Sau doar imaginea ta ce naște năluci o port in minte si in inima asa cum tu ai învățat sa ma porți in chipul cel mai fin si conturat de anii scurși cu graba in nesimtirea vesniciei noastre. Te cunosc de undeva? Poate din rândurile așternute cu atata iubire pe hârtia pătată cu grija de cerneala neagră albastruie si vie. Sau poate din visele in care te caut atât de mult si te gasesc de atâtea ori… femeie!

Te cunosc de undeva? Din golurile umplute de fericirea împărtășită in doi si din stațiile ce adăpostesc atâția oameni ce așteaptă-un autobuz numit: Iubire! Din drumurile bătătorite cu truda si înmuiate in lacrimile transparente ale suferinței tămăduitoare. Poate din aceasta Viata sau dintr-o Viata viitoare in care doua inimi isi rostesc pe veci, credința!

Te cunosc de undeva? Atunci cand trec pe langa oamenii mirați de maștile trecutului si cand respir aerul curat de cald in absenta unui „Tu” atât de drag! Asa cum păsările se cunosc cu cerurile si vorbesc aceeași limba de demult. Asemenea sufletelor pereche ce trăiesc un deja vu atât de viu si sincer.

Te cunosc de undeva… Pentru ca doar asa am ajuns sa ma cunosc pe mine!🙂

Citeste mai multe pe:

https://www.facebook.com/alexandruchermeleu